Nadufuri profesorale

Dupa ce cateva zile am bombanit despre inutilitatea crearii de state de functii inaintea organizarii admiterii la Facultatea de Sociologie si Psihologie, m-am apucat de treaba, in special de crearea de programe analitice pentru potentialele discipline pe care le voi tine incepand cu urmatorul an universitar.

Am cautat sa vad si ce se mai face la alte universitati de profil din lume, iar concluziile sunt amare. Cel putin la suprafata (desi sunt convinsa ca si realitatea sta la fel) se face mult mai multa scoala, si atunci se naste intrebarea: oare de ce la ei se poate si la noi nu?

Sistemul nostru de invatamant ce odinioara atragea multe invidii a fost lasat de izbeliste? Profesorii sunt de vina, inchizandu-se tot mai mult in carapacea “oricum nu pot schimba nimic”, sau insusi studentii pentru ca in primul rand trateaza scoala cu superficialitate si nu sunt interesati decat de diploma nu si de achizitia de cunostinte si abilitati de a dobandi noi cunostiinte si experiente?

Desi sunt convinsa ca astfel de polemici se regasesc peste tot (si e foarte bine ca inca se ridica astfel de intrebari), astazi am citit o informatie care mi-a confirmat convingerea ca totusi mai exista studenti care nu se incadreaza in marea masa a colegilor, fiind studenti in adevaratul sens al cuvantului.

Aceasta insemnare publicata de catre Christopher Dawson in ZDNet Education o puteti accesa aici. O mica rectificare: pentru Romania reteaua sociala preferata de studentii nostri este Hi5 si nu MySpace. Cel putin pentru moment!

O precizare: tot acolo este mentionat proiectul SocialLearn, care cred eu, ca merita sa-l urmarim.

Inca o chestiune: Tot pe acest site exista publicate si rezultatele unui studiu care arata ca profesorii din Australia doresc mai multa instruire, vezi aici!